CREZĂMÎNT s. n. (Înv. și arh.) 1. Crezare, încredere. ♦ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. ♦ Expr. A da (sau a pune) crezămînt = a da crezare. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Întelegere față de cineva sau ceva; considerație, milă. – Din crez (prez. ind. al lui crede) + suf. -(ă)mînt.