CRIZĂ, crize, s. f. 1. Prăbușire a vieții economice, care survine în mod periodic și inevitabil în țările capitaliste, din cauza contradicției fundamentale între caracterul tot mai social al producției și forma capitalistă, individuală a însușirii produselor; se caracterizează prin falimente, absorbirea întreprinderilor mai slabe de către cele mai puternice, creșterea șomajului și a mizeriei oamenilor muncii, a căror putere de cumpărare scade, ajungîndu-se din această cauză la o falsă impresie de abundență a mărfurilor pe piață. ♦ Criză de produse = lipsă de mărfuri pe piață. Criză monetară = fenomen economic caracteristic regimului capitalist, constînd în lipsa de bani și de credite pe piață, datorită paralizării vieții economice în epocile de stagnare a afacerilor. Criză generală a capitalismului (sau a sistemului capitalist) (mondial) = epoca istorică a prăbușirii capitalismului, cuprinsă între prima revoluție socialistă și victoria revoluției socialiste în întreaga lume, caracterizată printr-o supraproducție de mari proporții, printr-o paralizare a tuturor sferelor de activitate (socială, politică, științifică, artistică). printr-o desfășurare inegală, care lovește țările capitaliste în momente diferite și cu intensități diferite, prin împletirea crizei industriale cu criza agrară și prin izbucnirea de conflicte și războaie, al căror rezultat final este pieirea inevitabilă a capitalismului. Criză de regim = epocă în care un regim, devenit nestabil, este pe punctul de a fi răsturnat (pe cale revoluționară) și înlocuit cu altul. (În țările cu regim parlamentar burghez) Criză de guvern (sau ministerială) = interval de timp (caracterizat prin agitație și frămîntare politică) între demisia unui guvern și formarea guvernului următor. 2. Moment critic, culminant, în desfășurarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau revenire, sub formă de acces brusc, a unei boli cronice. – Fr. crise.