CRUȚA (cruț) I. vb. tr. 1 A feri, a apăra, a păstra, a îngriji ca să nu se strice, să nu se vatăme, să nu se prăpădească, să nu se ostenească prea mult: ~ sănătatea, ~ caii ¶ 2 A scuti, a evita: eram încă prea tînăr de ani ... dar vîrsta nu mi-a cruțat nici o amărăciune (ODOB.) ¶ 3 A trata cu blîndețe, cu milă: ~ pe cei învinși; dacă văzu că nici surorile nu o cruță, își puse nădejdea în Dumnezeu (ISP.); ~ pe cineva, ~ viața cuiva, a-l lăsa cu viață, a nu-l omorî ¶ 4 A economisi, a pune bani la o parte, a strînge ban cu ban; (P): cine nu cruță paraua, nici de galben nu-i e milă. II. vb. refl. A-și păstra sănătatea, a se îngriji să nu se obosească prea mult, să nu-și prăpădească sănătatea ori viața.