crúce, cruci, s.f. 1. Răspântie. 2. (în expr.) Crucile drumului = intersecție, bifurcație. 3. Miez, mijloc. 4. (în expr.) Crucea zilei = miezul zilei: „Când o fo crucea miadză-zi...” (Papahagi, 1925: 244). 5. Claie din snopi de grâu. 6. Lemnul care prinde de-a curmezișul cornii casei; căpriori, tingă. 7. (anat.) Șale, mijloc. ■ (astr.) Crucea Mare, numele pop. al constelației Lebăda (Cygnus); Crucea Mică, numele pop. al constelației Delfinul. – Lat. crux, crucis (DER, DEX, MDA).