CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de. . . ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce fusese sortit morții). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire. . . (CONACHI).