Definiția cu ID-ul 1347133:
Regionalisme / arhaisme
crâșcá, crâșc, v.i. (reg.) 1. A scrâșni din dinți (de mânie): „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria, 2001: 99). 2. A scârțâi: „Era iarnă. Crâșca omătu” (Bilțiu, 2007: 290). – Formație onomatopeică (DEX, MDA).