CUCERI (-eresc) I. vb. tr. 1 🎖️ A cuprinde cu armele o țară, o cetate, etc. ¶ 2 Ⓕ A dobîndi, a cîștiga, a-și atrage: ~ stima oamenilor ¶ 3 A închina: Sobieski cere ca să-i cuceriți cetatea (ALECS.). II. vb. refl. ‡ A se supune cu umilință, a se smeri, a se umili: călugării datori sînt și li se cade să se cucerească episcopului (PRV.-MB.) [lat. *conquaerīre < conquaerĕre, influențat în privința înțelesului de fr. conquérir].