opțiuni
warning
Forma cuceritură este o variantă a lui cuciritură.

2 definiții pentru cuceritură

Explicative DEX

cuciritură sf vz cuceritură

cuceritură sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 93 / V: (înv) ~cir~ / Pl: ~ri / E: cuceri + -ură] (Înv) 1-2 Cucerire (2-3). 3 (Înv) Umilință. 4 (Înv) Temenea.

Intrare: cuceritură
cuciritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuciritură
  • cuciritura
plural
  • cucirituri
  • cuciriturile
genitiv-dativ singular
  • cucirituri
  • cuciriturii
plural
  • cucirituri
  • cuciriturilor
vocativ singular —
plural —
cuceritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuceritură
  • cuceritura
plural
  • cucerituri
  • cuceriturile
genitiv-dativ singular
  • cucerituri
  • cuceriturii
plural
  • cucerituri
  • cuceriturilor
vocativ singular —
plural —