CUFUNDA (-fund) I. vb. tr. 1 A afunda, a băga de tot în apă (sau într’alt lichid) ¶ 2 A înneca ¶ 3 pr. ext. A băga într’un loc adînc, într’o groapă, etc.: cînd îl trîntește odată, îl cufundă pînă’n brîu (CRG.). II. vb. refl. 1 A afunda, a se băga de tot în apă: se cufundă (în apă) pînă într’atîta, cît abia se mai zărea capul lui și al calului (SB.) ¶ 2 A se duce afund, a se înneca: am crezut că se cufundă pămîntul cu mine (D.-ZAMF.) ¶ 3 pr. ext. A intra adînc în ceva, a se adînci: făcu un culcuș stăpînului său ... de se cufundă în puf cînd se culcă (ISP.) ¶ 4 Ⓕ A se adînci; ~ în gînduri ¶ 5 Ⓕ A peri din ochi, a se face nevăzut: întreg pămîntul ... se cufunda în nemărginirea neagră și mută (DLVR.) [lat. confundare].