cúglă, cugle, (cuglăzău), s.f. (reg.; înv.) 1. Piramidă de nuci. ■ De-a cuglele = obicei de Crăciun în zona Codru: „E un joc al copiilor care umblă în dimineața primei zile de Crăciun «a cucuța». Aceștia se adună în casa unuia dintre ei și fac în fața ușii o cuglă, un gen de piramidă, din patru nuci. În timp ce unul stă lângă cuglă, ceilalți, așezați în fața mesei, încearcă, pe rând, să o doboare cu o altă nucă. Cel care izbutește câștigă toate cele patru nuci ce alcătuiesc cugla” (D. Pop, 1978: 54). 2. Popică. 3. (în expr.) A se juca-n cugli = a se juca popice. 4. Grămadă de piatră depozitată pe marginea drumului, în vederea reparațiilor ulterioare. – Din germ. Kugel „bilă, glonț, proiectil” (MDA).