CUMINECĂTURĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă din gustarea de către credincioși a vinului și a pîinii sfințite de preot, simbolizînd sîngele și trupul lui Hristos; grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pîinea care servesc în acest scop; împărtășanie. – Din cumineca + suf. -(ă)tură.