cunúnă, cununi, (curună), s.f. 1. Lemnul care stă deasupra apei și care prinde capetele bogdanilor, la morile de apă. 2. Grinzile cu care se închid în partea de sus cei patru pereți și pe care reazămă tot acoperișul casei și cornii. 3. Pragul de sus al porților de lemn maramureșene. 4. Cununa dealului = locul neted deasupra dealului ce se întinde în forma unei cununi. 5. (reg.) Obicei practicat în seara dinaintea nunții (în Maram. din dreapta Tisei). – Din lat. corona „coroană” (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA); cf. alb. kurorë (Philippide, după DER).