curmătúră f., pl. ĭ. Sfîrșit de deal, locu unde se termină un deal. Locu unde s’a curmat ceva, cum ar fi pe un lemn, la încheĭetura uneĭ mînĭ grase ș. a. Anafor, vîrtej de apă. Cotitură, cot de rîŭ.