Definiția cu ID-ul 1316733:
Ortografice DOOM
cuveni1 (a i se ~) (a-i reveni ceva cuiva) vb. refl., ind. prez. 3 sg. (mi etc.) se cuvine, 3 pl. mi se cuvin, imperf. 3 sg. mi se cuvenea; conj. prez. 3 să mi se cuvină; ger. cuvenindu-mi-se
cuveni1 (a i se ~) (a-i reveni ceva cuiva) vb. refl., ind. prez. 3 sg. (mi etc.) se cuvine, 3 pl. mi se cuvin, imperf. 3 sg. mi se cuvenea; conj. prez. 3 să mi se cuvină; ger. cuvenindu-mi-se