cușcáie, s.f. (reg.; înv.) Instalație (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din pădure: „Scosul lemnului de foc de la ciotcă, la mijloacele de transport, se făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecționat din scânduri groase de fag, care poartă denumirea de cușcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentru ca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu viteză până la mijlocul de transport. Cușcaele nu erau construcții fixe, ci mobile, montându-se și demontându-se după necesități” (Dăncuș, 1986: 66). – Et. nec., cf. cușcă (MDA).