CUȚITAȘ, cuțitașe, s. n. 1. Diminutiv al lui cuțit (1). Cuțitaș de fructe. 2. (Popular) Briceag. Scoase cuțitașul și tăie crăculița de care erau atîrnate [rodiile]. ISPIRESCU, L. 359. Na cuțitașul meu, taie încetișor cusutura de la mîneca lui Mogorogea. CREANGĂ, A. 111. Mîna sub brîu Că băga, Cuțitașul Că scotea, Sfori de mătase tăia, Badiul că se desfăcea. TEODORESCU, P. P. 547.