CÎNTĂREȚ I. adj. Care știe să cînte, care cîntă frumos: păsări cîntărețe. II. sm. 1 Cel ce știe să cînte ¶ 2 Cel ce are profesiunea de a cînta: a mai adus și tarafuri de lăutari și ~ii cei mai vestiți (CAR.) ¶ 3 Cel ce cîntă la biserică, dascăl: din acele școli își recrutau bisericile preoți și ~i (I.-GH.) ¶ 4 Ⓕ poet. III. CÎNTĂREAȚĂ (pl. -ețe) sf. 🎼 Femeie care știe să cînte, în spec. aceea care are profesiunea de a cînta.