CÎRMI (-mesc) l. vb. tr. 1 ⛵ A îndrepta corabia, luntrea, etc. într’o anumită direcție: el cîrmi într’acolo... micul său vas (ODOB.) ¶ 2 A abate pe altă cale, a schimba direcția, a îndrepta în altă parte: ~ carul din drum, ~ capul spre dreapta. II. vb. intr. 1 A se abate, a apuca alt drum, a coti: lăsăm șoseaua și cîrmim la stînga pe drumeacul pietros (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A se abate de la cele hotărîte, a tăgădui cele zise odată, a șovăi: ar fi voit s’o cîrmeascâ împăratul spre a nu-i da fata de soție (ISP.); a nu avea încotro ~, a nu avea alt chip de scăpare [vsl. krŭmiti > srb. krmiti, etc.].