CÎRPACI, cîrpaci, s. m. 1. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Față de ceilalți tractoriști, el era ceea ce este un cîrpaci pe lîngă un cizmar. MIHALE, O. 168. Cobzarul a fost crescut de moș Ioniță, cîrpaciul, în coliba de pe maidan. PAS, Z. I 196. Un om minunat cum era cîrpaciul din casa de scînduri... G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 12. Un cîrpaci de cizme... aci-n piața sta. PANN, P. V. I 30. 2. Meseriaș prost, care lucrează rău. Tot zidar. Cîrpaci însa în meserie. PAS, Z. I 100. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogoragea înfuriat, CREANGĂ, A. 106.