CÎRPI, cîrpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. 2. A drege, a repara un obiect spart sau crăpat. ♦ Expr. Cu ochii cîrpiți de somn = neputîndu-și ține ochii bine deschiși din cauza somnului. 3. Fig. A trage cuiva palme. 4. Fig. A născoci, a inventa. Și pe loc cîrpește o minciună (CREANGĂ). – Slav (v. sl. krŭpĭti).