CÎȘTIGA, cîștig, vb. I. 1. Tranz. A agonisi, a dobîndi bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.) ; a dobîndi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ (Reg.) A-și procura ceva. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa ; a cuceri. Cîștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în. . ., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. Făcînd așa, toată intriga ar fi cîștigat în verosimilitate (GHEREA). – Lat. castigare.