CĂLĂUZĂ (pl. -ze) sf., Mold. CĂLĂUZ sm. 1 Cel ce însoțește pe cineva în cale, în munți, etc. spre a-i arăta drumul: eram cu toții călări... pe drumul Ceahlăului, întovărășiți de doi călăuzi care ne duceau merindele GN.; proverb: la satul ce se vede, călăuză nu trebue PANN. ¶ 2 Pr. ext. Cel ce îndrumează pe cineva în viață, în afaceri, dîndu-i povețe, sfătuitor ¶ 3 Titlu dat unei cărți ce cuprinde povețe și sfaturi: Călăuza automobilistului [tc. kalauz].