CĂMIN (pl. -inuri și -ine) sn. 1 Cuptor; vatră: locul unde covaciul face focul se numește ~ LIUB. ¶ 2 Coșul pe unde iese fumul: Fumul alb alene iese din ~ COȘB. ¶ 3 Casa sau moșia părintească. ~ul părintesc; ~ul strămoșesc; se pot întoarce nesupărați de nimeni la ~urile lor I. -GH. ¶ 4 Casă, locuință destinată să adăpostească studenți, artiști, etc. [blg. kaminŭ < vsl.].