CĂPȘOR, căpșoare, s. n. Diminutiv al lui cap (I 1). Paserea venea mereu, cîteodată și noaptea rămînea acolo, ațipind cu căpșorul sub aripă. GÎRLEANU, L. 41. Căpșorul blond întraurit de soare Se razemă pe mîna dalbă. IOSIF, P. 18. Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă. EMINESCU, O. IV 280.