CĂRUNȚI, ÎNCĂRUNȚI (-țesc) l. vb. tr. A face cărunt, a albi (părul): aburi groși ce-i cărunțesc părul și genele DLVR.. II. vb. intr. A deveni cărunt, a i se albi părul; a îmbătrîni: părul ei începuse a cărunți ODOB.; s’au strecurat mulți ani de atunci..., încît am avut timpul să încărunțesc GN.; Ⓕ: cerul încărunți de nouri EMIN..