CĂRĂBĂNI (-ănesc) I. vb. tr. familiar 1 A căra, a duce mereu de la un loc la altul: încep cu toții a ~ la saltele cu puf CRG. ¶ 2 A căra la pumni: făcu ...să cărăbănească sub-prefectului o însemnată cantitate de pumni D. -ZAMF.. II. vb. refL 1 A se căra, a o șterge dintr’un loc: cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace CRG.; boierii și norodul ... încep a se ~ spre întăriturile munților VLAH. ¶ 2 Olten. CIAUȘ. A se umfla de prea multă mîncare sau de boală (vorb. mai ales de vite).