CĂTĂNIE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.