CĂȘUNA (-unez) I. vb. tr. A pricinui, a cauza: aceasta i-a cășunat o scîrbă și supărare nespusă SB.. II. vb. intr. 1 A prinde (deodată, din chiar senin) necaz pe cineva, a pune ochi răi pe cineva: puterile Europei, cășunînd asupra Porții, au silit-o să încheie pace I.-Gh.; ceilalți argați cășunaseră pe dînsul și-l tot luau peste picior ISP. ¶ 2 A stărui într’o hotărîre: mi-a cășunat să învăț meșteșugul ăsta RV.-CRG. [lat. occasionare].