CĂȚEA (pl. -țele) sf. 1 🐒 Partea femeiască a cîinelui; (P): cățeaua, de pripă, își naște cățeii fără ochi; Ⓕ: pe așa ~ de vreme (CRG.), pe așa vreme rea ¶ 2 Ⓕ F Femeie desfrînată și nerușinată: ce mai vrei, ~ nerușinată? (VLAH.) ¶ 3 Ⓟ A da ~ua, a părui, a da o păruială: și-i mai dară ~ua de credeai că se pierde prin mîinile lor (ISP.) ¶ 4 Cățeaua, un danț țărănesc (JIP.) (PAMF.) [lat. catĕlla].