CĂȚEL (pl. -ței) sm.1 🐒 Cîine mic, puiu de cîine, cîine de curînd născut; F (P): cu ~, cu purcel, cu tot calabalîcul, cu tot ce are, cu toți ai casei; n’are nici ~ nici purcel, n’are pe nimeni, e fără familie, fără copii ¶ 2 Ⓕ Lingușitor josnic ¶ 3 🐒 Puiu de fiară sălbatecă: ~ de lup, de urs, de vulpe ¶ 4 🐒 CĂȚELUL-PĂMÎNTULUI, animal mamifer, din ordinul rozătoarelor, care trăește sub pămînt unde-și sapă galerii, foarte complicate; corpul lui, ce seamănă cu al cîrtiței, e greoiu; capul e mare, n’are urechi, iar ochii, ascunși sub piele, nu se văd de loc (Spalax typhlus) (🖼 990) ¶ 5 🐙 Larva albinei ¶ 6 🐙 ~UL-FRASINILOR = GÎNDAC-DE-TURBĂ ¶ 7 🌿 Unul din firele din care e alcătuită căpățîna de usturoiu ¶ 8 Băn. Parte dintr’un scul sau motcă, alcătuită din 60 de fire sau 20 de „verbe” (LIUB.) ¶ 9 Băn. 💒 Fie-care din stîlpii sau furcile casei (LIUB.) ¶ 10 🚜 = MĂSEA 3 ¶ 11 pl. 🩺 Bubulițe mici ce se formează în jurul unui buboiu ¶ 12 🩺 CĂȚEI-DE-TURBĂ, niște bășicuțe mici, ca spuzeala, ce se formează sub limbă [lat. catĕllus].