DAMIGEANĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă, cu gîtul strîmt, îmbrăcat de obicei într-o împletitură de nuiele și în care se păstrează sau se transportă vin, țuică etc. Neculăieș Mînecuță a avut o altă idee teribilă: să meargă cu colaci și damigeană de vin roș la colonie. SADOVEANU, P. M. 296. Mămăligă caldă și țuică de prune, iar în colț lăutarii și damigeana cu vin. CAMIL PETRESCU, T. I 42. – Variantă: dimigeană s. f.