DEGET, Ⓟ DEȘT (pl. -te) sn. 1 Fie-care din extremitățile lunguețe și mobile ale mînilor și picioarelor, la oameni și animale (🖼 1766): ~ul cel mare; ~ul arătător; ~ul de mijloc; ~ul inelar; ~ul cel mic; (P): cinci degete sînt la o mînă și unul cu altul nu se potrivește, nu sînt două persoane sau două întîmplări care să semene între ele întocmai; a arăta pe cineva cu ~ul, a-l face de rîsul lumii, a-l expune disprețului tuturor; (P): a se ascunde după ~, a căuta cu puțină abilitate să-și ascundă părerea sau intențiunile (întocmai cum fac copiii cari își ascund fața cu mînă, spre a nu fi văzuți), a căuta pretexte fără rost; (P): a atinge cu ~ul, a fi foarte aproape (în spațiu sau în timp); (P): a-și da cu ~ul (sau cu ~ele) în ochi, a) a fi pe o cale greșită, a se înșela rău; b) a fi întunerec beznă: era o noapte d’ale de să-ți dai cu ~ele în ochi de întunerec (MAR.); Ⓕ: gol ca ~ul (sau ca un ~), despuiat, abia îmbrăcat: a fi rebegit de ploaie, că e gol ca un deșt (DLVR.); (P): a (în)cerca marea cu ~ul, a încerca lucruri imposibile, sau peste puterile lui; (P) a-l juca pe cineva pe ~e, a-l suci și învîrti, a-l face să joace cum îi place; a trage pe sfoară: care va să zică v’ați schimbat costumul, ca să mă jucați pe ~e, (CAR.); (P): a lăsa la ~ul cel mic, a întrece cu mult a lăsa mai pe jos: cu niște graiuri ce-ar fi lăsat la ~ul cel mic pe cea mai limbută teleloaică (ISP.); (P): a-și linge ~ele de ceva, a-i plăcea din cale afară: atît de mult le placură bucatele, încît își lingeau și degetele cînd mncau (ISP.); Ⓕ a-și mușca ~ele, a se căi, a-i părea rău; a număra pe ~e, a socoti servindu-se de degete; (P): a nu pune pe cineva sau ceva nici la ~ul cel mic, a nu-i da nici o importanță, a-l socoti prea neînsemnat: crinii și viorelele rămaseseră pe jos și nici la ~ul cel mic al ei nu le punea (ISP.); (P): a pune ~ul pe rană, a ghici unde e răul; a scăpa ceva printre ~e, a trece printre ~e, a-i aluneca din mînă, a-i scăpa pe nesimțite, fără să primă de veste; (P): a sta cu ~ul (sau cu ~ele) în gură, a sta fără nici o treabă, fără să facă cel mai mic lucru: nu crez să fi stat numai așa cu ~ul în gură după ce a ucis pe zmei (ISP.); (P): a ști ceva pe ~e, a-l ști de minune, în perfectiune; (P): a se trage în ~e cu cineva, a-și încerca puterile, a se măsura cu cineva; a umbla în vîrful ~elor, a călca fără sgomot, fără să simtă cineva; Ⓕ: ~ul lui Dumnezeu, atotputernicia divină, manifestată printr’o întâmplare, printr’o izbîndă extraordinară ¶ 2 Fie-care din degetele unei mănuși ¶ 3 Măsură de lungime (= 1/10 dintr’o palmă = Om., 02458); de aci, o măsură neînsemnată, foarte mică: se mănîncă între dînșii pentru un ~ de pămînt (BR.-VN.) ¶ 4 🌿 CINCI-DEGETE 👉 CINCI [lat. dĭgĭtus].