delon s. n. (vest.) Haină de blană întoarsă, ca aceea purtată de Alain Delon ◊ „Mihai trecu în vestibul, își luă delonul, și-l puse pe umeri, se întoarse în sufragerie, acroșă o sticlă de palincă, deschise ușa și fără să o mai închidă porni pe scări în jos.” R.lit. 17 V 84 p. 15 [pron. dëlõ] (din n.pr. [Alain] Delon)