DESCÎNTEC (pl. -ece) sn. 1 Formulă magică, mai adesea în versuri, de origine străveche, care se recită la capătul unui bolnav, spre a alunga duhurile rele care, după credința poporului, se încuibă în om pricinuindu-i diferitele boale. Sînt descîntece, nu numai pentru diferitele boale, ca frigurile, albeața, brînca, etc., ci și pentru mușcătura de șarpe, pentru alungarea șoarecilor, etc: vrăjitorul și cela ce bagă în casa lui leacuri, ~e... ca să dobîndească ceva, aceia cinci ani să cază (PRV.-MB.) ¶ 2 Farmec, vrajă: toate periseră ca prin ~ (I.-GH.) [des- + cîntec].