DESFUNDAT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente astupate sau închise) Cu fundul (capacul, dopul) scos; deschis, destupat. În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Fig. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. ALECSANDRI, O. 243. 2. (Despre țevi, canale, orificii) Golit de impurități, curățat, redat folosinței. 3. (Despre terenuri sau artere de circulație) Impracticabil (din cauza ploilor). Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80.