devotament sn [At: BREZOIANU, Î. 34/3 / V: (frî) devoiement, devuement / Pl: (rar) ~e / E: fr dévouement] Atașament sincer față de o persoană (sau față de o cauză), servind-o în orice împrejurare și fără rezerve Si: abnegație, (îvr) devotare, (înv) devotațiune, devoțiune (3).