DEZGHIN, dezghinuri, s. n. (Învechit) 1. Lovitură de frîu sau de pinteni. Speria lumea dînd dezghinuri cailor și trăgînd la pistoale. GHICA, la TDRG. 2. Săritură de cal. Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. A. 158. El intră în curțile domnești în săltăturile și în dezghinurile unui armăsăruș arăbesc ager și zglobiu. id. S. I 132.