DEZORDONAT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nedeprins cu ordinea, neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a-și păstra lucrurile, în muncă, în felul de viață, în vorbire, în gîndire). Era... un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; în neorînduială. V. deranjat, răvășit. Dezordonați și haotici... norii plutesc de la un capăt la altul al cerului. BOGZA, C. O. 50. ◊ (Despre acțiuni) Înfierbîntat și încurajat de această retragere, dl. Pietraru cu mai multă furie a urmărit, cu mișcări dezordonate, pe prințul Bazil Șerban. CAMIL PETRESCU, T. I 127.