dínte, dinți, s.m. 1. Arpagic (Allium schoenoprasum L.); horcede. 2. (reg.) Dinte de lup = motiv ornamental folosit frecvent în arta prelucrării lemnului de către meșterii maramureșeni; incizie făcută cu ghinul în formă de unghie. 3. Crestătură în bârne pentru a le îmbina. 4. (reg.) În dinte, mod de îmbinare a bârnelor. – Lat. dens, dentis „dinte, colț, fildeș” (CDDE, DEX, MDA); probabil termen i.-e. (cf. scrt. danta, celt. dant, lit. dantis, gr. dontos).