discordanță sf [At: NEGULICI, E. I, 180/7 / Pl: ~țe / E: fr discordance] 1 Lipsă de armonie. 2 Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe caractere, elemente, fenomene etc. Si: dezacord, distonanță. 3 (Glg) Straturi noi care nu au o dispoziție paralelă față de altele mai vechi. 4 (Med) Simptom principal al schizofreniei, care constă în pierderea unității funcțiilor psihice și a raportului dintre individ și mediul înconjurător Si: disociație psihică.