Definiția cu ID-ul 861535:
Explicative DEX
DIZGRAȚIA, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. [Pr.: -ți-a] – Din fr. disgracier (după dizgrație).
Exemple de pronunție a termenului „dizgrația” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2