Forma dizmirdăciune este o variantă a lui dezmierdăciune.
4 definiții pentru dezmierdăciune
Explicative DEX
dezmierdăciune sf [At: COD. TOD. 224 / V: (înv) diz~, dizmir~ / S și: desm~ / Pl: ~ni / E: dezmierdat + -ăciune] (Înv) 1-2 Dezmierdare (1-2) 3 (Spc) Răzgâiere. 4-5 Dezmierdare (4-5). 6 (Rar) Mângâiere. 7 Dezmierdare (8). 8 (Pex) Petrecere. 9 Desfrâu. 10 (Mol; lpl) Mofturi. 11-13 Dezmierdare (12-14). 14 (Rar) Atracție.
dezmirdăciune sf vz dezmierdăciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizmierdăciune sf vz dezmierdăciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizmirdăciune sf vz dezmierdăciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dezmierdăciune
dezmierdăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezmirdăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizmierdăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dizmirdăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||