Definiția cu ID-ul 1347553:
Regionalisme / arhaisme
drăguț, -ă, drăguți, -e, adj., s.m.f. 1. Frumos. 2. (pop.) Iubit, prieten, amant: „Moșu-so era om rămas văduv și-și țâne drăguță” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 107); „O avut drăguță-n Călinești” (Bilțiu, 2007: 269). – Din drag + suf. -uț (DEX, MDA).