dudắu, dudaie, s.n. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, flori albe și fructe brun-verzui; cucută (Conium maculatum). ■ (med. pop.) Rădăcinile de dudău se fierb cu rădăcinile de nalbă contra durerilor de picioare, iar frunzele contra umflăturii. – Cf. magh. dudva „buruiană, bălărie” (Scriban, DEX, MDA).