efigia vb. I (fig.) A scoate în relief ◊ „Avem acum [...] bucuria de a efigia un jubileu: cea de-a 250-a carte tipărită sub arcadele [...] acestei prestigioase colecții, ale cărei volume de buzunar apar în limbile română, maghiară și germană.” Săpt. 27 II 81 p. 4 (din efigie + -a)