EI!² interj. 1 ‡ Servă ca afirmațiune (= da!): Și grăi lor Isus: înțelegeți aceste toate? Grăiră lui: ei! Doamne! COR. ¶ 2 Cînd se interpelează cineva: ei! lasă, ticăloaselor, că v’oiu dobzăla eu de-acu înainte CRG. ¶ 3 În propozițiunile interogative: ei! bade, ce este mai gras pe lumea asta? ISP. ¶ 4 Concesiv: ei! fie cum zici! ¶ 5 Arată o ezitare: Da ce-s acele solomonii, moș Nichifor? – Ei! jupîneșică dragă, asta nu se poate spune CRG. ¶ 6 Ei aș! 👉 AȘ! ¶ 7 ~ bine! fie! ei bine! vorbește cît vei voi, te ascult ISP. [după fr. eh bien!] ¶ 8 Uneori repetat: ei! ei! ce-i de făcut? CRG. [1 < vsl. e j; 2 – onomat.].