*ELEMENT (pl. -te) sn. 1 🦉 În filosofia naturală a celor vechi, fie-care din cele patru principii fundamentale (‡ „stihii”) din care, după credința lor erau constituite corpurile: pămîntul, apa, aerul și focul ¶ 2 🔬 Astăzi, ori-ce corp simplu, adică acela care nu poate fi descompus în mai multe substanțe de naturi diferite ¶ 3 🔬 Corp compus care intră în formațiunea unui alt corp complex: acidul nitric și potasa sînt ~ele silitrei ¶ 4 ⚡ Fie-care din cele două cupluri, zinc și aramă, care intră în construcțiunea pilei lui Volta; fie-care parte analogă unui astfel de cuplu, în ce privește efectele ei, și care este una din părțile integrante ale fie-căreia din diferitele pile întrebuințate astăzi: un ~ Bunsen ¶ 5 pr. ext. Tot ce intră în compunerea unui lucru și din care acesta e alcătuit: cuvintele sînt ~ele vorbirii ¶ 6 Mediul în care trăește un animal: ~ul peștilor e apa; Fig.: a fi, a nu fi în ~ul său, a fi, a nu fi în locul, în mediul care-i e favorabil, care-i place, unde se simte la largul lui: Și trăesc în durere ca ’n ~ul meu ALX. ¶ 7 pl. 🖋Primele noțiuni ale unei științe sau arte: ~e de gramatică greacă ¶ 8 pl. Elementele, agenții atmosferici, natura și accidentele solului [fr.].