EPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate. ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vîlvă, a se impune la un moment dat. 2. Timp (în care se repetă periodic același lucru în aceleași condiții). Epoca negurilor în deltă sosise (BART). 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epocă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Fr. époque (< gr.).