ERES (pl. -esuri) sn., Mold. ‡EREASĂ (pl. -ese) sf. 1 ⛪ Credință eretică, erezie: de ereasa papistășască... îndată s’au botezat... întorîndu-să la orthodoxie CANT.; cîndu se va despărți bărbatul de muiare-și... pentru erese, de va fi unul eretic PRV. -LP. ¶ 2 Credință deșartă, superstiție: Căci nu mă ’ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri EMIN. ¶ 3 pr. ext. Părere, credință opusă acelora împărtășite de toată lumea: tu nu poți înțelege un biet suflet ca el meu, comun și plin de eresuri VLAH. [vsl. erešu < gr.].