EROU, eroi, s. m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegarea deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♦ Erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat în U.R.S.S. și în țările de democrație populară persoanelor care, prin activitatea lor deosebit de importanță, au merite excepționale față de stat; persoană care a primit acest titlu. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă într-un război (just). 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întîmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Personaj înzestrat cu puteri supraomenești sau devenit celebru prin faptele sale deosebite. – Fr. héros (lat. lit. heros).